În primăvara 2018, primul polen m-a surprins într-o zi de duminică.
Azi, fiind liber de sarcini, copiii la party și soția însoțitoare de copii petrecăreți, întărâtat și de vremea foarte frumoasă de afară, mi-am luat libertatea să dau o fugă la stupină. Am plecat cu gând de relaxare, „dau o fugă, văd ce mai e p-acolo și mă-ntorc”
Ajuns la stupina, am rămas foarte surprins să văd cât de mult polen cărau în disperare albinele, disperare care le-a ținut până seara. M-am mirat de abundență pentru că alun nu știam să fie foarte mult prin zonă( clar, trebuie să ai fac o recunoaștere) și arinul negru nu mă așteptăm să fie înflorit foarte mult.
Am pus niste polen pentru hrănire în exterior, mai mult să văd dacă sunt interesate de el. Au fost. Am mai zăbovit puțin prin stupina, am ridicat câteva capace să văd dacă au început să consume mierea din pungi, m-am mai învârtit cu una-altă. Am plecat până la urmă la o plimbare prin pădurea din apropiere, foarte curios să văd dacă de la arinul negru aduc polen. Pe unde m-am plimbat eu nu era înflorit.
Estimez că ar mai avea nevoie de 1-2 zile de căldură până să fie vizitați de albine, dar cel mai probabil sunt arbori izolați, pe care nu i-am văzut eu, care au înflorit.
S-a făcut destul de târziu și nu am apucat să merg mai departe să verific și niște locuri pe care le știam cu puțin alun. Poate cu altă ocazie…
Am făcut câteva poze și vreo 2 filmulețe, m-am învârtit, și cu plimbarea prin pădure a trecut ziua și a venit vremea să plec spre casă.